Ce este Compasiunea

 

Prima dată când mi-am pus problema ca ceea ce primesc este Compasiune a fost când am observat-o pe cosmeticiana mea cum lua lucrurile ca pe un fapt, concentrându-se pe soluție, într-o acceptare firească pentru ea, pe atunci nefirească pentru mine.

Ceva mai târziu am întâlnit un om care ulterior mi-a devenit profesor și care avea o blândețe aparte. Îmi amintesc  privirea aceea pătrunzătoare urmată de un zambet cald care m-a cucerit. Era altceva față de ce întâlnisem până atunci. M-am apropiat cu greutate, eram suspicioasă și  neîncrezătoare, iar el, cu răbdare și blândețe infinite, m-a așteptat să mă deschid. Era acolo, disponibil pentru mine, ca un părinte blând și iubitor.

Apoi am regasit același comportament la un alt profesor pe care-l știam de multă vreme, îi simțisem blândețea și căldura sufletului și în aceeași măsură fermitatea tranșantă.  Aceeași disponibilitate, acceptare totală, blândețea în sfaturi și răbdarea, dar și ghidarea spre a acționa, spre a crește și a mă dezvolta. 

Cred că, pentru a simți Compasiunea este nevoie de o anumită deschidere emoțională. Este o frecvență pe care sufletul emite și recepționează .

Compasiunea te acceptă așa cum ești, este blândă, răbdătoare, te asculta și vrea să-ți fie bine. Este acolo, disponibilă, pentru tine. Este ca un canal deschis, ca o fântână de unde poți bea oricând ți-e sete. Compasiunea este îmbrățișarea bunicii, este mângâierea și privirea plină de iubire a mamei, este siguranța pe care o simți alături de un tată grijuliu, gata să întoarcă lumea pe dos ca să te susțină. Compasiunea este ca un cămin cald, primitor, stabil și sigur, este o adiere de vânt care te susține să-ți deschizi aripile ca să te înalți.

 

De ce avem nevoie de Compasiune

 

Cum ar fi să primești de la cei din jurul tău un umăr pe care să plângi, un braț de care să te sprijini, urechi care să te asculte și ochi care să te vadă ?

Cum ar fi ca atunci când îți deschizi sufletul în fața cuiva să nu fii judecat ci privit cu blândețe și căldură?

Cum ar fi să simți că ești acceptat cu toate imperfecțiunile tale, cu alegerile pe care le-ai făcut și cu care nu te-ai împăcat?

Cum ar fi să primești un sfat ori de câte ori ai nevoie, fără ca cel care ți-l oferă să se supere când nu îl pui în practică?

Cum ar fi ca atunci când greșești să ți se spună cu fermitate și cu iubire unde și cum poți îndrepta greșeala?

Cum ar fi să știi că ești susținut indiferent de cât de sus te-ai înălțat sau de cât de mult ai căzut?

Cum ar fi să simți că cuiva îi pasă de tine cu adevărat și dezinteresat, de dorințele și de nevoile tale, care îți dorește binele și te susține în a deveni o ființă împlinită și fericită?

Dacă îți poți imagina primind toate acestea și cum te face să te simți, aceasta este Compasiunea. Crezi ca ai nevoie de ea?

Teoretic oricine poate simți și manifesta Compasiune. Practic însă, este nevoie de cunoaștere, acceptare și stăpânire de sine, de antrenare pentru a aduce în viața ta Compasiunea și de a o trai zi de zi, clipă de clipă.

În cadrul Atelierelor de antrenare a Compasiunii pe care le susțin lunar ai ocazia nu doar să atingi această frecvență atât de specială ci și sả înveți practici pe care să le aplici zilnic (pentru mai multe detalii accesează pagina mea de Facebook Laura Mihaela Liciu).

 

Compasiunea poate fi înțeleasă din anumite perspective, pe care le voi enumera și descrie mai departe.

 

Egalitatea între ființele vii

În esența noastră suntem scântei divine. Invariabil, în fiecare ființă umană se află o scânteie divină. Diferența dintre noi vine din lecțiile pe care le avem de învățat, calea pe care ne-am ales-o și etapa în care ne aflăm în evoluția noastră.

Cu toții avem un scop comun: evoluția. Calea  pe care ne-am ales-o este diferită, resursele și experiențele pe care le avem pot fi diferite, la fel provocările și lecțiile pe care le avem de învățat, de aici venind diferențele pe care le percepem între noi și semenii noștri.

 

Acceptarea

Suntem părți ale unui Întreg. Fiecare are un dar, o resursă, o misiune care îl face să fie unic: darurile fiecăruia manifestate ajută evoluția întregului, nu este competiție, este susținere și evolutie.

 

Respectul 

Înțelegând principiul egalității și al acceptării devine firească nevoia de a ne respecta reciproc. Nu știu cine ești, nu îți cunosc experiențele și nici lecțiile cu care te confrunti. Te respect pentru că exiști. Divinitatea din mine salută Divinitatea din tine.

 

Oglindirea

Tot ce este in mine este în ceilalți și tot ce este în ceilalți este și în mine.

La nivel de potențial, deținem toate calitățile și defectele umane. Unele dintre acestea le recunoaștem și le manifestăm. Pe cele mai multe însă, nu le cunoaștem. Ele ne sunt reflectate de ceilalți, prin comportamente, gesturi, reacții, pe care le respingem și le judecăm. Astfel, tot ce ne „agață ” emoțional se află și în  noi.

Există în psihologie conceptul de Umbră, care poate fi atât pozitivă (calități pe care le admir la alții și pe care mi le-aș dori) cât și negativă (comportamente pe care le resping la alții și la mine însumi).

Pe măsură ce descoperim și ne acceptăm Umbra  ne va fi mai ușor să  ne cunoaștem, să îi înțelegem pe ceilalți și să ne dezvoltăm capacitatea de a manifesta compasiune, față de noi înșine și față de ceilalți.

 

Echilibrul între A DA  și A PRIMI

Compasiunea înseamnă sa oferi  fără a avea așteptarea sa primesti la un moment dat ceva în schimb. Dai, ajuți, susții pentru că Știi ca tot ceea ce oferi și modul în care o faci se întoarce spre tine în aceeași măsură și cu aceeași intensitate, la un moment dat. Nu neapărat de la cei pe care i-ai ajutat, și aici este toata frumusețea: răsplata  vine pe căi neașteptate. În egală măsură, Compasiunea înseamnă să recunoști că ești în nevoie, să ceri  și să primești ajutorul care ți se oferă.

Dezvoltarea capacității de A PRIMI presupune sa accept ca merit  atenție, afectiune, grija, susținere, ghidare. Mai presupune cunoastere si acceptare de sine, smerenie, sa  imi accept limitele, imperfecțiunile și neputințele.

Compasiunea poate fi exprimată atunci cand oferi și primești în  egala masura: îi ajut și îi susțin pe ceilalți la fel de mult cum mă susțin și mă ajut pe mine însumi, prin forțe proprii sau prin ceilalți.

 

Discernământul

Este necesar un nivel de înțelepciune în manifestarea  Compasiunii, și anume dezvoltarea discernământului. A da, a ajuta nu este tot timpul  bine. Pot fi situații când ajutorul tău nu este dorit, chiar dacă vezi că persoana este în suferință. Poate pentru că aceasta dorește să primească ajutor doar de la o anumită persoana, sau nu vrea deloc, complăcându-se în suferință, ca o formă de manipulare sau de pedepsire, de sine sau a altora.

O altă situație este când ajutorul și susținerea  ta sunt nepotrivite nevoii persoanei pe care îți dorești să o ajuți. Uneori este potrivită o simplă încurajare, iar alteori poate că un ajutor ar fi total nepotrivit, fiind nevoie să îi lași spațiu ca să-și ia singur învățăturile din acea situație.

 

Interconectivitatea

Suntem ființe profund sociale: avem nevoie de companie și interacțiune, iar dezvoltarea noastră, starea de bine și longevitatea sunt condiționate de calitatea relațiilor cu cei din jurul nostru.

Încă de mici căutăm sa dezvoltam metode și instrumente de a comunica cu ceilalți. Pe măsură ce creștem, dezvoltăm conexiuni emoționale cu familia, colegii și prietenii. Învățăm despre comunitățile din care facem parte și căutăm sa identificăm care este rolul nostru în fiecare dintre acestea. Apoi ne petrecem viața cultivând relații profunde, care ne aduc pace, împlinire și bucurie.

Apartenența la un grup/comunitate ne oferă încredere și sens. Aducându-ne contribuția în cadrul grupului ne simțim utili și impliniti.

 

Deschiderea inimii

A fi în contact cu emoțiile tale, a învăța să le recunoști și să le manifești deschide acea dimensiune a Iubirii necondiționate. Cu cât petreci mai mult timp în armonie cu emoțiile tale vei descoperi toleranță, blândețe, empatie, acceptare și iertare.

 

Recunostinta

A  recunoaște în fiecare ființă Creația, Viața și a o onora este punctul de plecare în manifestarea Compasiunii. Practic, învățând să onorez scânteia Vieții și înțelegând că acesta este darul cel mai de preț cu care suntem înzestrați, devin recunoscător față de Divinitate.

 

Antrenarea Compasiunii

Deși suntem dotați nativ cu abilitatea de a simți Compasiune, nu ne vine ușor să o punem în practică. Presiunea socială, dorința de reuși, diversele forme de însingurare socială ne-au făcut să nu mai știm să o manifestăm.

Ne putem antrena manifestarea Compasiunii. Sunt diferite tehnici și practici menite să dezvolte această minunată abilitate. Indiferent ce practică alegem, antrenarea Compasiunii începe cu noi înșine.

 

O mantră a auto compasiunii poate fi următoarea:

Fii blând cu tine și cu ceilalți

Nu  (te) judeca

Nu te considera superior/inferior celorlalți

Cunoaşteți punctele forte și punctele slabe

Acceptă imperfecțiunea

Nu lua lucrurile personal

Iartă-te.